La cererea cititorilor noştri: cum se prepară „prăjitura tristă”?

Image may be NSFW.
Clik here to view.

Coliva se vinde în unele ţări balcanice la cofetărie, cu moţ de frişcă deasupra şi asezonată cu sirop de ciocolată

La cererea multora dintre concetăţenii noştri care trăiesc în afara graniţelor ţării, culinar.romaningermania.ro oferă astăzi o reţetă de colivă cu nucă. Coliva, supranumită şi „prăjitura tristă” sau „prăjitura funebră”, se prepară din arpacaş, nuci şi poate fi „îmbogăţită” cu diverse arome. Acestea se îmbină armonios, pentru a da colivei un gust deosebit de plăcut. Se spune că tot ceea ce adăugăm în grâul fiert simbolizează calităţile răposaţilor pe care îi pomenim. În acest caz, o colivă aromată înseamnă că aceştia au fost plini de virtuţi.

Ingrediente: 1 kg arpacaş (grâu, fără coaja care fierbe greu), 1 kg de nucă (dar poate fi şi ceva mai mult), zahăr (200-250 de grame; eventual şi puţină miere şi atunci se reduce proporţional cantitatea de zahăr), esenţă de rom (dar de bună calitate, cu un gust pronunţat, dar plăcut, nu „greu”), zahăr vanilat (mai multe pliculeţe, după cât de aromată doriţi să fie), coaja de la o lămâie sau două şi de la o portocală (sau numai de la jumătate de portocală). Este bine ca fructele să fie BIO, având coaja netratată.

Pentru cei care locuiesc în Germania: arpacaşul se găseşte în magazinele turceşti (aveţi grijă să scrie pe pungă că este vorba de arpacaş de grâu, nu de orez). Evitaţi grâul de la „Budni”, care rămâne tare şi după fierbere şi nu „se leagă”.

Pentru ornat: zahăr pudră (aplicat peste un strat de nucă macinată sau/şi pesmet de biscuiţi, măcinat fin), bomboane colorate. Dacă este post, decorul (crucea) se poate face din cacao (folosind un şablon din hârtie) sau din miez de nucă (bomboanele colorate au lapte în compoziţie şi, prin urmare, nu pot fi folosite).

Cum se procedează?

1. Grâul (arpacaşul) se fierbe de sâmbătă seara, dacă duminica urmează să fie dusă coliva la biserică. După tradiţie, se spală în nouă ape. Se pune la fiert în trei litri de apă (la temperatură mai ridicată), iar când clocoteşte focul se dă mic, mişcând oala din când în când, să nu se prindă grâul de fundul oalei.
2. În timp ce grâul fierbe, se pregăteşte nuca. Jumătate trebuie să fie măcinată. Cealaltă parte se dă puţin la cuptor, unde capătă un gust savuros (după ce se rumeneşte puţin) şi apoi se taie mărunt. Cum în Germania nuca măcinată nu prea se găseşte, ea poate fi înlocuită cu alune şi migdale măcinate, foarte uşor de găsit.
3. Când apa a scăzut (şi bobul de gâu este fiert, „înflorit”), se dă oala deoparte de pe foc, se adaugă puţină sare şi apoi zahărul, zahărul vanilat şi aromele, coaja de lămâie şi de portocală, un praf de scorţişoară etc. Se amestecă uşor, cu lingura de lemn.
4. Imediat după aceea (cât grâul aromat este cald şi nu s-a format coajă) se pune deasupra un strat de nucă (cea bucăţi, amestecată cu cea măcinată). Acest strat nu va permite să se formeze coaja.
5. Se lasă la răcit până dimineaţa, când se amestecă totul, se pune pe platou, decorând după plac.

Observaţii şi completări:

• În unele reţete se adaugă la ingrediente şi pesmet măcinat, însă în cazul în care nu „se leagă” îndeajuns, este preferabil să fie mărită cantitatea de nucă măcinată (dar va avea oricum consistenţa dorită, dacă fierbeţi arpacaşul până scade apa).
• Dacă romul este de foarte bună calitate, pot fi folosite câteva „fiole” (cel mai mic recipient, eu am pus 5 ml). Dacă romul este „greu”, cu o aromă puternică, nu folosiţi prea mult!
• La o asemenea cantitate (1 kg grâu, peste un kilogram nucă şi praf de alune, migdale) am pus peste 10-13 pliculeţe de zahăr vanilat, coaja de la două lămâi (portocală BIO nu am găsit ultima dată), scorţişoară. Pe lângă zahăr, am adăugat şi puţină miere. Coliva a ieşit aromată, în mod plăcut însă nu pronunţat.
• Încercaţi eventual prima dată să faceţi o cantitate mai mică din “prăjitura tristă” şi apoi vă veţi da seama cam cât trebuie să puneţi din fiecare ingredient, mărind apoi cantităţile. Spun asta pentru că, deşi de fiecare dată multe persoane mi-au cerut reţeta, când le-am spus cam câte arome am folosit, au spus că le e teamă să adauge atât de multe. Aşa că faceţi mai întâi o probă în cantitate mai mică. Repet, aromele trebuie să fie doar de bună calitate iar coaja de lămâie şi portocală trebuie să se găsească doar în stratul de la suprafaţă, altfel „prăjitura tristă” iese amară. Eu am pus „la ochi”, după cum am simţit.

Coliva se face cu dragoste şi cu gândul la cei care urmează a fi pomeniţi!

DECORUL. După ce se aşează pe platou şi se dă o formă frumoasă, peste colivă se pune nucă în strat suficient de gros, astfel încât zahărul pudră care se adaugă deasupra să nu fie absorbit (coliva fiind umedă). Apoi se face crucea din cacao, nucă sau bomboane.

- Reţeta – nu până la detalii şi cantităţi, ci mai mult ca mod de lucru – am luat-o de pe un site ortodox (poate chiar de pe site-ul unei mănăstiri de maici), atunci când am făcut colivă pentru prima dată. Acum din păcate nu am mai găsit sursa, ca să o pot menţiona. Când am ales reţeta, era singura în care scria că grâul va fi acoperit cu nucă pentru a nu forma coajă.

SUGESTII pentru împărţirea colivei, mai ales pentru cei din Germania, unde nu stau oamenii prea mult să aştepte sau există o anumită oră la care biserica trebuie să fie închisă:

• Când aveţi câteva kg de colivă, puneţi doar o parte pentru aşezat-ornat, să aveţi un singur platou. Restul colivei distribuiţi-o în pahare de unică folosinţă, turnaţi nucă deasupra şi ornaţi-l pe fiecare în parte. Deasupra fiecărui pahar, fixaţi folia cu un elastic (cum se procedează la borcanele de dulceaţă), iar paharul astfel „închis” va fi pus într-o punguţă transparentă, în care mai adaugaţi şi o linguriţă de unică folosinţă, înfăşurată într-un şerveţel şi apoi închideţi punga (sunt acele pungi speciale pentru micul dejun, care pot fi ermetic închise). Paharele (punguţele) pot fi transportate la biserică în cutii, lădiţe sau coşuleţe.
• Când serviţi şi mâncare, alături de colivă, puteţi face pachetele complete (pungile de mai sus alăturate farfuriilor adânci – de unică folosinţă –  pline, „închise” ca mai sus cu folie şi elastic pus în cruce, aşezate la rândul lor într-o pungă potrivită cu tacâmuri de unică folosinţă, serveţele etc).
• De altfel, în Germania, indiferent în ce mod prezentaţi coliva (pusă de acasă în pahare sau împărţită la biserică), este bine să aveţi şi „ajutoare”, astfel încât totul să se desfăşoare repede. Este indicat să luaţi folie, punguţe de plastic etc., pentru ca oamenii să nu plece pe stradă cu recipientele deschise, pline cu mâncare, mai ales că mulţi vin la biserică de la distanţe mari şi trebuie să conducă (şi nu aţi dori, bineînţeles, să-şi murdărească maşinile).
• Dacă pregătiţi asemenea pachete de acasă, luaţi în calcul că distribuirea în pahare şi farfurii, aranjarea şi închiderea pungilor, cum am arătat mai sus, este o operaţiune care necesită destul timp! Mie mi-a luat mai mult timp decât mă aşteptam, aşa că nu am mai reuşit să fac poze la platoul cu colivă, am reuşit să pozez numai la o „felie”, la întoarcere… Cei din România, experimentaţi în astfel de proceduri, puteţi ignora multe dintre aceste sugestii Image may be NSFW.
  Clik here to view.